Articol scris pentru allmoldova blogs
”Being a woman is a terribly difficult task, since it consists principally in dealing with men.” (Joseph Conrad)
Venind la universitate, chiar din primul an de studii, tema diferenței genurilor m-a marcat. Dezbaterile privind egalitatea de șanse dintre bărbați și femei își pierd, însă, din putere. Fie că problema dispare, fie că îmi ajustez așteptările la realitatea de zi cu zi, fie că reușesc să găsesc răspunsuri. Astăzi femeia se infiltrează în toate activitățile posibile. În unele se simte mai comod, în altele mai puțin. Fiecare sex își are punctul puternic, iar această diferență nu mai este o discriminare, atât timp cât îi spunem pe nume.
M-am gândit de multe ori de ce femeile nu se aleg cu mai multe Premii Nobel. Speram să cresc mai mare și să înțeleg. Am crescut, și s-au găsit oameni să-mi explice care e cauza diferențelor succeselor obținute de sexul frumos și cel puternic.
Dacă o luăm de la bun început, trebuie să recunoaștem (de fapt, pur și simplu să ne uităm la datele statistice sau să ne amintim proporția băieți-fete din clasele noastre de liceu sau facultate) că mai întotdeauna sunt mai multe studente-fete decât studenți-băieți. Durata anilor de studii este mai lungă la fete decât băieți, dar cum n-ai da Premiile Nobel merg în buzunarul bărbaților. Dacă e să vorbim de domeniul economic: dintre toate premiile oferite până în prezent, adică 67 la număr, doar unul singur i-a revenit unei doamne, în rest, premiile sunt cucerite de sexul puternic.
Prima explicație care a fost dată în acest sens, față de care sunt sceptică, este faptul că în lume, din punct de vedere a capacităților, majoritatea fetelor sunt în mare parte cu abilități bune – medii. Există mai puține genii-femei, dar și mai puține femei ”proaste”. La bărbați e invers: pentru ei nu există mediu: sau ești mai aproape de genialitate, sau… mai departe :) Ca să dau mai multă greutate acestei explicații, mai adaug că e o constatare a unui fost-profesor de la Harvard care, s-ar zice, și-a pierdut postul din cauza acestei afirmații, de altfel, puternice.
A doua explicație a diferenței dintre bărbați și femei este una într-atât de evidentă și rațională, încât marea majoritate dintre noi o ignoră pur și simplu: maternitatea. Chiar dacă femeile își dedică primii douăzeci și ceva de ani de viață studiilor, la finisarea acestora sau ceva mai târziu, fără a reuși să se dedice carierei, femeile aleg să aducă pe lume copii și să-și împlinească instinctul matern. Nu zic că bărbații nu sunt afectați de acest fenomen, dar ei continuă cariera, ba chiar cu mai mult spor, reușind astfel să culeagă ceea ce femeile aleg să schimbe pe statutul de mamă.
Morala. Femeile merită un Premiul Nobel de mărimi enorme, un singur premiu: mare, dat celora care nu pun bețe-n roate problemei demografice, care între carieră și familie aleg a doua opțiune, care uită de aspirațiile profesionale și își satisfac tăcut instinctul matern, fără merite deosebite înregistrate pentru economie, pentru chimie, literatură sau artă. Iar bărbații, cei care au cucerit Premiul Nobel, dar și cei care muncesc prea-mult pentru ca să-l cucerească, nu trebuie să uite că cuceririle lor se datorează smereniei, cedării sau chiar resemnării altora.


Constatarea din prima explicaţie rezultă din a doua.
Femeile nu sunt puse în situaţia de a alege. Maternitatea este esenţa femeii. Pornirile feministe nu sunt specifice mamelor.
Iar diferenţele nu trebuie privite ca discriminare.
”Fiecare sex își are punctul puternic, iar această diferență nu mai este o discriminare” – asta e citat din articolul meu, chiar primul paragraf, deci – nu, desigur că nu interpretez diferențele, dar mai ales maternitatea ca formă de discriminare.
Am încercat doar să dau o explicație faptului că majoritatea laureaților Premiului Nobel sunt bărbați. Ceea ce am scris eu este mai mult o justificare, aș spune…
Pingback: Educația și Fertilitatea « Natalia' Blog
Pingback: Educația și Fertilitatea « VOXPUBLIKA| Platforma de comentarii, bloguri si analize a Publika.md